Asa cum au sugerat scriitori precum William James, Frederic Myers sau Aldous Huxley, exista dovezi puternice potrivit carora creierul uman actioneaza ca un fel de „supapa de reductie” pentru constiinta. Cu alte cuvinte, stim mai multe cand suntem „in afara” creierului decat atunci cand suntem „inauntrul” lui.
Celor care sunt inca sedusi de ideea simplista potrivit careia „creierul creeaza constiinta”, trebuie sa le reamintim doua dintre cele mai des intalnite fenomene clinice care sfideaza modelul simplist „creierul creeaza mintea”:
1) Luciditatea terminala – in care pacientii varstnici, bolnavi de dementa, ajunsi in apropierea mortii, manifesta adesea uluitoare oaze de cunoastere, memorie, intuitie si reflectie, de multe ori in momentele cand sunt pe deplin constienti de sufletele plecate aflate acolo ca sa-i insoteasca in drumul spre taramul spiritual;
2) Sindromul dobandit al savantului – in care o forma de tulburare cerebrala, asa cum se intalneste in autism, in leziunile la cap sau in accidentele vasculare cerebrale, permite forme de capacitate mentala supraomeneasca, cum ar fi aptitudini de calcul avansat, intuitie, aptitudini muzicale sau memorarea perfecta a numerelor, numelor, datelor sau a peisajelor vizuale.
Printre ideile noastre neurostiintifice simpliste despre creier nu exista nicio explicatie pentru astfel de observatii extraordinare, care sfideaza ratiunea. Singurul lucru despre care oricine dintre noi stie sigur ca exista este propria constiinta.
