De ce Dumnezeu permite existenta iadului? De ce nu-i mantuieste pe toti oamenii?

iad si paradisNimeni nu poate nega ca daca ar avea de ales intre un Dumnezeu care ii mantuieste pe toti oamenii si un Dumnezeu care primeste in frumusetile raiului numai o mica parte dintre oameni, iar pe ceilalti ii trimite in iad, l-ar alege pe primul. Nimic nu este mai clar in Noul Testament decat imaginea Fiului lui Dumnezeu care a primit moartea jertfelnica din dragoste pentru oameni. Ar putea fi Hristos atat de aspru incat sa nu Isi reverse mila Sa iubitoare si asupra celor din iad? La o astfel de intrebare nu este bine sa se dea un raspuns pripit.

Daca omul poate da raspunsuri exacte despre lucrurile pe care le-a facut el insusi, in ceea ce priveste problema sufletului dupa moarte lucrurile il depasesc. Omul nu este Dumnezeu ca sa stie cum este mai bine, si de aceea nu ii ramane decat sa primeasca lucrurile asa cum le-a lasat Dumnezeu. Este de netagaduit faptul ca daca Dumnezeu ar fi putut sa ii mantuiasca pe toti oamenii, atunci ar fi facut-o si iadul s-ar fi golit pe loc. Dumnezeu i-a creat pe oameni astfel incat sa ajunga cu toti in rai, dar omul a ales pacatul. Si daca Dumnezeu i-a lasat aceasta libertate, inseamna ca nu putea fi altfel. Dumnezeu nu este unul capricios, care se joaca cu destinele oamenilor, care alege sa ii bucure sau sa ii chinuiasca in vesnicie. Daca Dumnezeu l-a creat pe om in asa fel incat sa aiba libertatea de a alege pacatul si de a suporta consecintele sale, inseamna ca asa este mai bine (chiar daca nu ne este dat noua a intelege de ce este asa).

Faptul ca Dumnezeu ne-a facut liberi arata ca avem putinta de a nu Il asculta, ca avem putinta de a ne indeparta de El. Este greu de inteles pentru mintea omeneasca de ce Dumnezeu nu este mai putin aspru in incercarea de a-l convinge pe om sa I se supuna, de ce nu gaseste mijloace pentru a-i mantui pe toti oamenii.

Dumnezeu, Cel care cunoaste toate tainele vietii omenesti, nu a vrut ca omul sa ii fie rob. Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru ca ar fi avut nevoie de ceva, pentru ca ar fi vrut sa fie slujit. Atotputernicul Dumnezeu l-a creat pe om din dragoste, pentru ca omul sa se poata bucura in vesnicie de comuniunea cu El. Ori bucuria, ca si dragostea, nu se pot manifesta decat intr-un suflet liber. Nimeni nu poate descoperi vreun medicament care sa bucure sufletul, si nici vreun drog care sa nasca in suflet sentimente de dragoste adevarata.

Daca sufletul nu vrea sa se deschida fata de Dumnezeu, el trebuie sa isi asume consecintele acestei alegeri. Dumnezeu nu are cum sa mantuiasca pe nimeni cu forta. Dar in acelasi timp El incearca toate mijloacele pentru a ne mantui. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru pacatele noastre, vadind dragostea Sa pentru neamul omenesc. Este randul oamenilor sa raspunda dragostei aratate de Dumnezeu. Si in functie de acest raspuns ii asteapta fericirea sau osanda vesnica.

Cei care vor sa creada in mantuirea tuturor, atat a celor cu viata curata cat si a celor care au murit nepocaiti (conceptie denumita apocatastaza), se afla in contradictie cu invatatura Sfintei Scripturi. Aceasta teorie condamnata de Biserica s-a raspandit totusi in secolul XX peste tot unde iubirea patimilor a fost mai puternica decat iubirea virtutii. Un observator al mediului protestant, Richard J. Buckham, constata ca „pana in secolul al XIX-lea aproape toti teologii crestini au sustinut realitatea chinului etern in iad… (pentru ei era) o parte la fel de indispensabila a credintei crestine universale ca si doctrina despre Treime si Intrupare. Incepand cu 1800, situatia s-a schimbat in intregime, si nicio invatatura traditionala nu a fost abandonata pe scara atat de larga ca cea despre pedeapsa eterna. Sustinatorii ei printre teologii de astazi sunt mai putini ca niciodata inainte… Printre cei mai putin conservatori, salvarea universala, fie ca speranta, fie ca dogma, este acum atat de larg acceptata incat multi teologi o presupun fara sa mai caute dovezi”.

Iata un fragment din descrierea unei slujbe a “neocrestinilor”: „Intr-o seara am predicat despre iad. Peste tot oamenii au izbucnit in ras. Cu cat le vorbeam mai mult despre iad, cu atat radeau mai mult.”

Observand in lumea occidentala o larga raspandire a conceptiei mantuirii colective (iadul nefiind considerat vesnic), putem vedea in ea o prima treapta pentru acceptarea teoriei reincarnarii. Iata de ce gandirea new-age-ista se foloseste atat de insistent de generoasa idee a mantuirii tuturor, mult mai aproape de inimile celor care vad in ea izbavirea de suferinta vesnica.

8 comentarii la „De ce Dumnezeu permite existenta iadului? De ce nu-i mantuieste pe toti oamenii?”

  1. Ce este lacul de foc? Este acelaşi lucru cu iadul sau cu Gheena?
    Răspunsul Bibliei

    Lacul de foc este un simbol al distrugerii eterne. Este acelaşi lucru cu Gheena, însă nu şi cu iadul, care reprezintă mormântul comun al omenirii.
    Nu este un lac literal

    Cele cinci versete biblice în care apare „lacul de foc” lasă să se înţeleagă că acesta este un simbol, nu un lac literal (Revelaţia 19:20; 20:10, 14, 15; 21:8). În lacul de foc vor fi aruncaţi:

    Diavolul (Revelaţia 20:10). Fiind o creatură spirituală, Diavolului nu i se poate face un rău fizic printr-un foc literal (Exodul 3:2; Judecătorii 13:20).

    Moartea (Revelaţia 20:14). Ea nu este o entitate, ci reprezintă o stare de inactivitate, absenţa vieţii (Eclesiastul 9:10). Moartea nu poate fi arsă în mod literal.

    „Fiara” şi „profetul fals” (Revelaţia 19:20). Dat fiind că acestea sunt simboluri, nu ar fi logic să tragem concluzia că şi lacul în care sunt aruncate este un simbol? (Revelaţia 13:11, 12; 16:13)

    Un simbol al distrugerii eterne

    Biblia spune că lacul de foc reprezintă „moartea a doua” (Revelaţia 20:14; 21:8). Primul gen de moarte menţionat în Biblie e o consecinţă a păcatului lui Adam. Această moarte poate fi anulată prin înviere şi va fi, în cele din urmă, eliminată de Dumnezeu (1 Corinteni 15:21, 22, 26).

    Nu există eliberare din lacul de foc simbolic

    Lacul de foc reprezintă alt gen de moarte, moartea a doua. Cu toate că şi aceasta este o stare de inactivitate totală, ea este diferită întrucât, potrivit Bibliei, nu există nicio speranţă de înviere din ea. De pildă, Biblia spune că Isus are „cheile morţii şi pe ale iadului”, subliniind astfel că el are autoritatea de a-i elibera pe oameni din moartea provocată de păcatul lui Adam (Revelaţia 1:18; 20:13, Biblia sinodală, 2001). Cu toate acestea, nici Isus, nici altcineva nu are cheia lacului de foc. Acest lac simbolic reprezintă pedeapsa veşnică sub forma distrugerii definitive (2 Tesaloniceni 1:9).
    Identic cu Gheena, Valea lui Hinom

    Gheena (în greacă, géenna) este menţionată în Biblie de 12 ori. Asemenea lacului de foc, aceasta este un simbol al distrugerii eterne. Deşi unele traduceri redau acest cuvânt prin „iad”, Gheena nu este acelaşi lucru cu iadul (în ebraică, şe’ốl, în greacă, haídēs).
    Valea lui Hinom din afara zidurilor anticului Ierusalim, vale în care focul ardea continuu

    Valea lui Hinom

    Cuvântul „Gheenă” înseamnă literalmente „Valea lui Hinom”, făcând referire la o vale aflată în afara Ierusalimului. În timpurile biblice, locuitorii oraşului foloseau acest loc ca groapă de gunoi şi ţineau aici focul arzând continuu pentru a distruge gunoiul; ceea ce nu era distrus de foc era apoi mâncat de viermi.

    Isus a folosit Gheena ca simbol al distrugerii eterne (Matei 23:33). El a spus că, în Gheenă, „viermii nu mor şi focul nu se stinge” (Marcu 9:47, 48). Prin aceste cuvinte, el a făcut referire la ceea ce se întâmpla în Valea lui Hinom, precum şi la profeţia din Isaia 66:24, unde citim: „Vor ieşi şi vor privi cadavrele oamenilor care comiteau fărădelegi împotriva mea. Pentru că viermii de pe ei nu vor muri şi focul lor nu se va stinge”. Cuvintele lui Isus nu ilustrează tortura, ci distrugerea completă. Viermii şi focul distrug cadavre, sau corpuri moarte, nu oameni vii.

    Biblia nu lasă să se înţeleagă că ar exista întoarcere din Gheenă. „Lacul de foc” şi „Gheena de foc” semnifică distrugerea definitivă, veşnică (Revelaţia 20:14, 15; 21:8; Matei 18:9).
    Ce înseamnă „chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna şi veşnic”?

    Dacă lacul de foc este un simbol al distrugerii, de ce spune Biblia că în el „vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna şi veşnic”, Diavolul, fiara şi profetul fals? (Revelaţia 20:10) Iată patru motive pentru care acest chin nu se referă la o tortură literală:

    Pentru ca Diavolul să fie torturat veşnic, ar trebui să fie ţinut în viaţă veşnic. Cu toate acestea, Biblia spune că el va fi redus la nimic, sau şters din existenţă (Evrei 2:14).

    Viaţa veşnică este un dar de la Dumnezeu, nu o pedeapsă (Romani 6:23).

    Fiara şi profetul fals sunt simboluri şi, prin urmare, nu pot fi supuşi unui chin literal.

    Contextul fragmentului biblic lasă să se înţeleagă că chinul Diavolului semnifică distrugere sau inactivitate veşnică.

    Termenul redat în Biblie prin „chin” poate însemna şi stare de inactivitate. De exemplu, cuvântul grecesc tradus „chinuitori” în versiunea Cornilescu (1996) a textului din Matei 18:34 este redat în alte traduceri prin „temniceri”, arătându-se astfel că între cuvintele „chin” şi „inactivitate” există o legătură. În mod asemănător, în relatările paralele din Matei 8:29 şi Luca 8:30, 31, ca echivalent pentru „chin” este folosit „abis”, un loc figurativ care semnifică moarte sau inactivitate totală (Romani 10:7; Revelaţia 20:1, 3). De fapt, în cartea biblică Revelaţia, termenul „chin” este folosit de multe ori în sens simbolic (Revelaţia 9:5; 11:10; 18:7, 10).

  2. SEMNIFICATIE -SEOL-IAD-HADES
    Şeol

    ŞEOL. Acest cuvânt este folosit în VT cu referire la locuinţa morţilor. Derivarea cuvântului ebr. se’ol este neclară. S-au propus două teorii de bază.

    a. Unii au sugerat că derivă dintr-o formă slabă a rădăcinii s‘l, de la care derivă cuvintele care se referă la o mină goală (Isaia 40:12) şi o cale goală (între viţele de vie, Numeri 22:24). În ebr. post-biblică, sa’al înseamnă „adâncul” mării. Dacă această derivaţie este corectă, sensul original ar fi locul cel gol, sau, mai probabil, locul adânc.

    b. Mai mulţi erudiţi susţin în prezent părerea că termenul derivă de la rădăcina s l care înseamnă „întreabă” sau „cercetează”. În acest caz, se poate ca în original termenul să fi desemnat un loc de cercetări, unde se primeau oracole. Rădăcina fi este folosită în mod frecvent în VT cu privire la oracole, însă cu siguranţă aceasta nu este o părere împărtăşită pe larg cu privire la semnificaţia concepţiei lui Şeol. Există o legătură de gândire cu această rădăcină în personificarea lui Şeol ca fiind un monstru mare, nesăţios (Isaia 5:14, cf. Habacuc 2:5, etc.). Delitzsch (Commentary on Isaia 5:14) credea că un cuvânt asir. echivalent cu acesta a fost găsit în sualu, însă Jensen şi alţii au disputat existenţa acestui cuvânt (vezi Transactions of the Society of Biblical Archaeology 8, 1885, p. 269).

    Semnificaţia termenului Şeol oscilează între conceptul de mormânt, de lume subterană la cel de stare de moarte. În tot Orientul Apropiat din antichitate, precum şi în alte părţi, cei morţi erau imaginaţi ca existând într-un ţinut subteran cunoscut în bab. sub denumirea de aralu şi în ugar. ‘eres, „pământ”. Dar în timp ce aceste ţinuturi erau conduse de zeii lor proprii, domnitorul din Şeol era Iahve.

    Şeolul era sub suprafaţa pământului (Ezechiel 31:15, 17; Psalmul 86:13), un loc al prafului (Iov 17:16), al întunericului (Iov 10:21), al liniştei (Psalmul 94:17) şi al uitării (Psalmul 88:12). Uneori unele caracteristici ale vieţii de pe pământ sunt imaginate ca fiind continuate în Şeol (Isaia 14:9; Ezechiel 32:27), însă acest loc este mereu un loc de slăbiciune şi tristeţe.

    În unele pasaje, Şeol are un aspect represiv (de. ex. Psalmul 49:13-14) şi destinarea prematură pentru Şeol este o formă de judecată. VT priveşte viaţa pământească ca pe o arenă pe care se poate desfăşura activitatea în slujba lui Iahve; acesta este locul unde se poate primi cuvântul Lui, unde I se pot oferi jertfe, şi unde pot fi experimentate intervenţiile Lui. De aceea, a fi în Şeol înseamnă a fi scos din mâna Lui (Psalmul 88:3-5). Totuşi, Iahve este prezent şi în Şeol (Psalmul 139:8) şi este în stare să izbăvească pe cei de acolo (Psalmul 16:10).

    Unii au văzut în cuvinte ca şi ‘abaddon, „distrugere” (Iov 31:12; 26:6; 28:22; Psalmul 88:11; Proverbe 15:11; 27:20), în sahat, „prăpastie” şi uneori „corupţie” (E.F. Sutcliffe, The Old Testament and the Future Life, 1946, p. 39 ş.urm.; Iov 33:24; Psalmul 16:10; Ezechiel 28:8, etc.) iar în bor, „prăpastie” (Psalmul 30:3; Ezechiel 31:14), un loc de pedeapsă în Şeol. Însă nici un pasaj care conţine aceste cuvinte, care nu reclamă această interpretare, şi ideea nu este formulată în mod explicit în VT. Aceste cuvinte sunt mai bine considerate ca sinonime ale termenului Şeol, cu care de multe ori apar în paralel.

    În literatura iudaică mai târzie întâlnim diviziuni în Şeol pentru cei răi şi pentru cei neprihăniţi, în care fiecăruia îi este dat să guste anticipare a destinului său final (Enoh 22:1-14). Această idee pare să stea la baza imaginii pildei cu Lazăr şi bogatul din Luca 16:19-31. Termenul grec hades folosit în acest pasaj reprezintă lumea de dedesupt, sau locuinţa morţilor. În literatura clasică, în LXX acest termen este aproape de fiecare dată tradus cu se’ol, iar în NT, Pesh. îl redă prin seyul. Termenul, de aceea, este echivalentul Nou Testamental cu Şeol. Este folosit în legătură cu moartea lui Cristos în Faptele Apostolilor 2:27, 31, care citează Psalmul 16:10. În Matei 16:18, Cristos spune că porţile lui Hades (cf. Isaia 38:10; Psalmul 9:13; 107:18) nu vor birui biserica Lui. După cum porţile unei cetăţi sunt esenţiale pentru rezistenţa ei, semnificaţia aici este probabil puterea morţii. Fraza „adus în Hades” din Matei 11:23 este cel mai bine înţeleasă, din punct de vedere metaforic, referitor la adâncimile ruşinii. În Apocalipsa, Cristos ţine cheile morţii şi ale lui Hades (1:18). Puterea lor (6:8) este nimicită şi ele sunt aruncate în iazul de foc (20:13-14).
    BIBLIA CORNILESCU CAP14
    19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
    BIBLIA ORTODOXA ISAIA CAP 14
    9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.

  3. UN DUMNEZEU IUBITOR ESTE CA UN PARINTE, ESTE PARINTELE VESNICIILOR, TATAL NOSTRU.
    ACUM VREAU SA VA INTREB PE CEI CARE CITITI, CARE DINTRE VOI AR PUTEA SA IL CHINUIE PE COPILUL SAU JUPUINDU-L DE VIU????????!!!!!!!! INTELEGETI CA DUMNEZEU NU A CREAT IADUL, EL A INCERCAT DOAR SA NE ARATE IN TERMENI PE CARE SA II PUTEM INTELEGE, NU CE DURERE VOM SUPORTA NOI CI CE DURERE VA SUPORTA EL DACA II INTOARCEM SPATELE! DAR OAMENII NU AU FACUT NIMIC ALTCEVA DECAT SA INTELEAGA FORTAT ACESTE LUCRURI SI ASTFEL S-A AJUNS LA CONCLUZIA CA AR EXISTA UN IAD VESNIC. SUFLETUL OMULUI ESTE MURITOR.DUMNEZEU A SPUS ASTA. DAR LUCIFER VA PACALESTE ASTAZI CU PRIMA LUI MINCIUNA-HOTARAT CA NU VETI MURI!!!

  4. KOSTY37, ceea ce tu stii despre aceste adevaruri ti-a fost dat de Tata, si sa nu uiti niciodata ca inca mai sunt oameni-putini cei drept, care se tem din credinta sincera de iad. Unii oameni care si-au astupat urechile sa nu auda aceste adevaruri, nu doar ca nu au pace dar si sperie continuu suflete si asa chinuite de greutati. De ce oamenii nu il vad pe Tata ca pe Tata, si il vad o persoana mai rea decat cel mai sadic criminal, asa cum este de fapt Lucifer. Asta a fost dorinta lui Lucifer si munca lui de-o multime de ani-sa faca pe oameni sa il priveasca pe Tata asa cum nu este, a aruncat asupra Lui toate marsaviile lui si toate atributele lui nelegiuite. Pana si pe ceilalti ingeri cazuti i-a pacalit cu privire la caracterul lui Dumnezeu…Domnul nostru scump revine in foarte scurt timp…nici nu va dati seama cat de curand…

  5. Va rog daca puteti da explicatie la urmatoarele 1.de ce nu este descrisa viata dlui.Isus intre 13 ani si 30 de ani…p.s.apostolul Luca specifica cercetarile amanuntite facute dar nu apar in biblie informatii la aproape 80 % din durata de viata paminteasca a dlui isus.Multumesc anticipat de raspuns.g.c.

Lasă un comentariu