Cum sa ne ferim de deochi! Cele mai bune si mai eficiente metode!

Cum sa ne ferim de deochi? Cel mai sigur si mai raspandit mijloc, cand este vorba sa feresti un copil, un om mare, o vita, o floare sau un pom, este sa nu te miri de frumusetea sau de alte calitati ale lor, sa nu le aduci laude, si de a scuipa sau a face gestul scuipatului asupra lor, de trei ori in sir, zicand: „Ptiu! Ptiu! Ptiu! Sa nu-i fie de deochi!” sau „De nu s-ar deochea!”.

Dar, nu numai copilul sau omul adult trebuie scuipat ca sa fie ferit de urmarile funeste ale deochiului, ci si animalele. Daca vezi ceva frumos, un vitel, o vaca sau o scroafa care a fatat multi purcei, ca sa nu ii deochi, trebuie sa ii scuipi si sa zici: „Sa nu-i fie de deochi!”.

Un fel special de a pazi copilul de deochi este acela cand se face pe fruntea copilului, de catre mama sa, un „benghi” cu cenusa, cu noroiul de pe tocul sau de pe talpa incaltamintei, amestecat cu putin scuipat, ori cu funingine, cu carbune sau cu cerneala. La aromani, mamele obisnuiesc, pe langa benghiul facut pe fruntea copilului cu carbune, sa ii mai innegreasca si varful nasului sau sa ii faca un semn negru pe locul unde se imbina sprancenele.

Copilul nou-nascut, pentru a fi aparat de deochi, trebuie cantarit inainte de a i se face prima baie. Acest obicei il au si sarbii, dar nu spun nimanui cat trage copilul la cantar.

Copilul nu trebuie lasat, pana nu implineste un an, sa se uite in oglinda, caci se poate deochea singur. Aceasta credinta este foarte raspandita la romani. Scriitorul grec Plutarh, care a trait pe vremea imparatului Traian, deci atunci cand dacii erau cel mai bine cunoscuti de catre romani, datorita campaniilor militare in Dacia, pomeneste de un oarecare Eutelidas, citand versurile unui poet latin necunoscut: „Frumos la par era odata Eutelidas, dar oglindindu-se, sarmanul, in undele fluviului, s-a deocheat singur, l-a lovit boala si si-a prapadit norocul”.

Pentru a fi ferit de deochi, cel mai sigur mijloc este purtarea unei amulete sau a unui talisman care, insa, sunt de mai multe feluri. Cea mai simpla amuleta se obtine prin legarea copilului, la gat sau la incheietura mainii, a un fir rosu sau a unei panglicute rosie. Culoarea rosie joaca un mare rol in credintele despre deochi. Se cauta, prin aceasta culoare batatoare la ochi, sa se distraga uitatura rea a individului care, cu voie sau involuntar, ar putea provoca deochiul. Aceasta credinta este foarte veche.

O amuleta intrebuintata in Tara-Hategului se obtine prin legarea la gatul copilului a unei aschii de lemn de la puntea pe unde trec oamenii, taiata cu toporul dintr-o lovitura.

Cel mai bun mijloc este insa usturoiul. Se innoada sau se coase un catel de usturoi la o panglicuta rosie, sau se atarna de un fir, si se pune la gatul sau la scufita copilului. Usturoiul, prin mirosul sau patrunzator, este socotit, din timpurile cele mai vechi, cel mai bun mijloc de a alunga duhurile rele. Romanii din Bucovina, cand casca vreunul si ii este teama ca a fost deocheat, zice imediat: „Usturoi intre ochi, sa nu ma deochi!”

In Transilvania se intrebuinteaza ca amuleta un saculet, in care se pun trei fire de usturoi, trei de piper, trei de grau de toamna, trei boabe de tamaie, trei de sare, trei faramite de paine si trei bucatele din „casa” copilului. Alta amuleta intrebuintata la noi este un saculet cu carbuni, caite, se pune copilului la gat.

Nu mai putin curios este urmatoarea amuleta ce se pune copiilor, la aromani, spre a-i feri de deochi: se prinde o cartita, i se scoate omoplatul drept si se atarna de scufita copilului.

Alta amuleta contra deochiului, intrebuintata la aromani, este purtarea unor coarne de bubulic. Asa numesc ei insecta „Lucanus cervus”, pe care romanii o numesc „ragace”, „radasca” sau „boul-lui-Dumnezeu”. Si in Bucovina, fetele insira coarnele acestei insecte ca margele, iar baietii le leaga la incheutorile camasilor, ca sa nu se deoache. Tot in Bucovina, femeile poarta coarne de radasca in par, ca sa nu li se deoache parul.

Dintre metale, aurul trece drept un bun aparator contra deochiului. De aceea, se coase la scufita copilului, pe langa altele, si o moneda de aur.