Cum gnosticii credeau ca aceasta lume a fost creatia unei fiinte rele

Basilides era un gnostic cunoscut care credea ca Universul este impartit in 365 de eoni, sau cercuri spirituale, si ca suma acestora era Tatal Suprem; acestuia i-a dat apelativul kabbalistic de Abraxas, ca fiind simbolul din punct de vedere numeric al puterilor Sale divine, al proprietatilor si emanatiilor sale. ABRAXAS este reprezentat de obicei ca fiind o creatura compusa, avand corpul unei fiinte umane si capul unui cocos, iar picioarele sale se termina in sarpe.

C.W.King, in lucrarea sa „Gnosticii si ramasitele lor”, ofera urmatoarea descriere concisa a filozofiei Gnostice a lui Basilide, citand din operele episcopului si martirului crestin Sf. Irenaeus: „El a afirmat ca Dumnezeu, cel care nu a fost creat, Tatal Etern, a creat mai intai Nous sau Mintea; apoi Logos, cuvantul; apoi Phronesis, inteligenta; de la Phronesis s-au raspandit Sophia, intelepciunea si Dynamis, puterea”.

Gnosticii aveau pareri diverse in ceea ce priveste Demiurgii, sau Creatorul Lumilor de Jos. Acesta a creat universul terestru cu ajutorul celor sase fii ai sai, sau al emanatiilor, pe care le-a format din si in El. Demiurgul era individualizat ca cea mai joasa creatie din substanta numita pleroma. Un grup de gnostici sustinea ca Demiurgul era cauza tuturor mizeriilor si ca era o creatura rea, care prin construirea acestei Lumi de Jos a separat sufletele oamenilor de adevar incatusandu-i in corpurile lor mortale.

Alta secta gnostica era de parere ca Demiurgul este inspirat divin si ca indeplineste dorintele Domnului invizibil. Unii gnostici credeau ca Dumnezeul evreu, Iehova, era Demiurgul. Acest concept, avand un nume un pic diferit, a influentat rosicrucianismul medieval, care il considera pe Iehova Domnul Universului material si nu zeitatea suprema. Mitologia abunda in povesti cu zei, care aveau atat natura celesta, cat si terestra. Odin, din Scandinavia, este un exemplu bun pentru zeitatea supusa mortalitatii, care se supune legilor naturii, si totusi este in anumite privinte o zeitate divina.

Trebuie mentionata si parerea gnostica in ceea ce il priveste pe Hristos. Pentru gnostici, Hristos era personificarea Nous-ului, a Mintii Divine si emana din eoni mai inalti spiritual. El a coborat in trupul lui Iisus la botez si l-a parasit inainte de a fi crucificat. Gnosticii sustineau ca Hristos nu a fost crucificat caci Nous-ul Divin nu putea muri, dar ca alta persoana, pe nume Simon Sirianul, si-a oferit viata in loc, si ca Nous-ul, prin mijloacele puterii sale, l-a facut pe Simon sa i se asemene lui Iisus. Irenaeus face urmatoarea declaratie in ceea ce priveste sacrificiul cosmic al lui Hristos: „Cand cel Necreat, Tatal fara Nume, a vazut coruptia omenirii, El Si-a trimis primul nascut, Nous, in Lume, sub infatisarea lui Iisus Hristos, pentru mantuirea celor care cred in El, cu puterea celor care au creat lumea (Demiurgul si cei sase fii ai sai, geniile planetare). Acesta a aparut intre oameni ca Iisus Omul si a facut miracole”.

Leave a Reply