Cultul adventist de ziua a 7-a

Adventistii si imparatia de 1.000 de ani

Adventii „garanteaza” adeptilor starea de „alesi” si sfinti in imparatia de 1000 de ani. „Sfarsitul” lumii a preocupat pe multi, dar el nu a fost cautat in Revelatia divina, ci in interpretari si calcule omenesti, si astfel apare conceptia hiliasta. O mie de ani in textele vechi testamentare este o suma, un numar de referinta, nu o limita, o previziune, nu un sfarsit, o circumscriere. O mie de ani este un numar pentru operatii de ordin eshatologie. De fapt, o analiza gramaticala a textului din Apocalipsa, (XX, 3, 6) lamureste lucrurile. Aici nu este vorba nici de hiliasm (o mie, in sens numeric), nici de miscarea hiliasta, nici de mileniu, de o imparatie de 1000 de ani, ci de imparatia de mii de ani, imparatia harului nelimitata de timp si spatiu.

Este regretabil ca traducerile Bibliei nu tin cont de pluralul respectiv. In loc sa fie tradus: imparatia de mii de ani, cum o indica corect Sfantul Apostol Ioan, s-a mostenit traducerea la singular, falsa: imparatia de 1000 de ani. Hiliasmul primelor veacuri nici nu cita, ca milenistii de azi, textele noutestamentare, de fapt nu existau, iar acestia vizau anul 1000, ca an al „venirii” a doua a Mantuitorului Iisus Hristos.

Originea si istoria cultului adventist

Adventistii de ziua „a saptea” au aparut in prima jumatate a secolului trecut. Doctrina sa are ca punct central apropiata venire a lui Hristos, care va intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant. Biserica crestina din primele veacuri, impartasea credinta in parusie, dar nu era de acord ca Hristos va intemeia o imparatie pe pamant, ci una cereasca, iar durata acestei imparatii de o mie de ani era privita simbolic.

Milenistii sau hiliastii de atunci au fost socotiti eretici si tratati ca atare. Pe masura ce secolele treceau si venirea lui Hristos „intarzia”, sperantele in parusie au incetat de a mai fi pe primul plan, dar n-au fost niciodata abandonate.

In 1831, William Muller, un fermier din Massachusetts, de credinta baptista, a inceput sa tina „predici” ocazionale in care se vorbea despre apropiata venire a lui Hristos pentru a intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant, astfel a gasit adepti care sa-l asculte, sa-l creada si sa-l urmeze.

Daca pana in secolul al XlX-lea, crestinii care asteptau venirea lui Hrisos pe pamant n-au fixat o data anume, William Muller o va face. Data venirii a doua a stabilit-o pornind de la Daniil (Cap. VIII, vers. 14). „Proorocirea” acestor ani si-a anuntat-o Muller inca din 1833 prin brosura „Invederare din Biblie a venirii a doua a lui Hristos, in anul 1843”.

Anul 1843 a trecut fara evenimentul asteptat. Ucenicul sau, Samuel Snow, revede calculul magistrului si gaseste eroarea: nu e vorba de anul 1843, ci de anul 1844, iar ziua exacta cand va cobori Hristos este 10 octombrie. Nu se va petrece nimic in anul 1844. Adventistii lui Muller, incep sa se divizeze si sa se organizeze in diferite grupuri (Adventistii Evangheliei, Crestinii Adventului, Uniunea Adventului etc).

Continuatoarea lui Muller va fi metodista Hellen White, care reinterpreteaza textul Daniel 8,14 in sensul curatirii sanctuarului ceresc. Deci, calculul n-a fost gresit; Hristos a venit, dar pe nori.

In 1860 are loc Conferinta Generala – se infiinteaza Biserica Adventista de Ziua a Saptea. White are, in continuare, peste 2000 de „viziuni”, pana la moarte (1915). Va fi numita de adepti „spiritul profetic”.

Punctele doctrinare importante ale adventistilor

1) Scriptura este inspirata de Dumnezeu.
2) Credinta in Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
3) Pentru a primi mantuirea este necesara o noua nastere prin credinta in Hristos.
4) Botezul are loc la majorat, in urma pocaintei si iertarii pacatelor, este un legamant cu Dumnezeu si se savarseste prin cufundare.
5) Cina Domnului este un simbol, aminteste de moartea lui Hristos. Participarea credinciosilor la impartasanie este obligatori, este precedata de „spalarea picioarelor”, ca act de umilinta. Elementele cinei sunt painea nedospita si vinul nefermentat (must).
6) Viata morala este cuprinsa in cele zece porunci.
7) Sufletul este muritor, numai Dumnezeu este nemuritor. Viata vesnica este darul lui Dumnezeu prin credinta in Hristos. Starea sufletelor dupa moarte este aceea de inconstienta. Va fi o inviere a celor drepti, cat si a celor nedrepti. invierea celor drepti va avea loc la a doua venire a lui Hristos; invierea celor nedrepti va avea loc cu o mie de ani mai tarziu, la incheierea mileniului.
8) A doua venire a lui Hristos – timpul exact al acestui eveniment dupa adventistii rationalisti nu a fost precizat, dar venirea este foarte aproape.

Organizarea in lume a adventistilor

80 de Uniuni, 10 Diviziuni si, mai presus, Conferinta Generala, cu sediul la Washington din 1862.

Adventistii in Romania

In anul 1870, Mihail Czechowski (fost preot catolic) ajunge in Romania si se stabileste la Pitesti. Printre primii adepti, il putem aminti pe Toma Aslan si fratele acestuia, care organizeaza o grupare adventa in Pitesti. Dupa informatiile lasate de Toma Aslan, prin 1881, gruparea avea 13 membri, iar cinci ani mai tarziu era pe cale de disparitie.

Adventismul de ziua a saptea a patruns si printr-un grup de colonisti germani adventisti care s-au stabilit in Dobrogea, iar in anul 1881 a format un nucleu al sectei in satul Sarighiol. Tot in Dobrogea se refugiaza din Rusia un alt adventist, Rabienco, care va organiza alta grupare facand prozelitism printre lipoveni.

Prin anul 1900 apare si in Bucuresti cea dintai grupare adventa, dar abia dupa 1906 se regrupeaza, atunci cand sunt atrasi la secta studentul in medicina Petre Paulini si ofiterii Stefan Demetrescu, P. Panaitescu s.a. in vederea organizarii sectei. In 1907, ia fiinta prima Conferinta adventista din tara noastra, care uneste toate comunitatile.

In 1920, are loc primul congres al adventistilor de ziua a saptea din Romania, la care se hotaraste infiintarea „Uniunii comunitatilor evanghelice ale adventistilor de ziua a saptea”, care cuprinde doua unitati organizatorice intermediare: Conferinta Muntenia, cu sediul la Bucuresti, si Conferinta Moldova, cu sediul la Focsani. Presedintele Uniunii este ales P. Paulini. Apoi, de la doua Conferinte se va ajunge la sase Conferinte: doua in Muntenia, doua in Moldova, una in Transilvania si una in Banat.

In perioada 1942-1944 sunt interzisi, apoi vor figura in Legea cultelor din 1948.