“Cronicile viitorului”: o poveste despre profetiile secolului 40, care a fost tinuta secret mult timp de catre francmasonerie

“Cronicile viitorului” spune experienta bizara si incredibila a lui Paul Amadeus Dienach, care a trait la inceputul secolului trecut in Europa Centrala. Datorita unei boli grave, Dienach s-a afla intr-o coma pentru un an intreg, timp in care a sustinut faptul ca a sa constiinta a calatorit in viitor si a intrat intr-un alt corp, ceea ce i-ar fi permis sa interactioneze cu oamenii din acel timp indepartat. In ciuda bizareriei povestii sale, scrierile lui Dienach despre viitor au fost luate foarte serios de francmasoni si adapostite de publicul larg mult timp…

Exista multe carti care contin profetii si viziuni, dar niciuna nu este aproape de circumstantele ciudate care au dat nastere experientei lui Dienach cu aproape un secol in urma. In plus, doar o mana de alesi au avut privilegiul de a citi cronicile; de fapt, exista putine exemplare tiparite si publicate in lume. Paul Amadeus Dienach a fost profesor de limba germana; el nu a planificat niciodata sa fie scriitor sau sa scrie o carte. In 1921, Dienach a fost victima encefalite si, ca urmare a bolii sale, a cazut in coma, ramanand in acea stare timp de un an, la spitalul din Geneva. Cand s-a trezit, el a inregistrat in jurnalul sau ca, in perioada cat s-a aflat in coma, de fapt a fost treaz si constient tot timpul, dar nu in anul sau in locul in care se afla corpul sau. El sustine ca a sa constiinta calatorise in trupul unui alt om, Andrew Northman, in anul 3906 d.Hr.

Potrivit lui Dienach, oamenii din anul 3906 au observat ca o alta constiinta a intrat in corpul lui Andrew Northman, asa ca au decis sa-i arate si sa explice totul despre epoca respectiva, precum si ce s-a intamplat exact din secolul 20 pana in secolul al 40-lea. Din cele consemnate de profesor, se mentioneaza faptul ca o noua specie de oameni – numita Homo Occidantalis Novus – va fi urmatorul pas in evolutia umana.

De teama de a fi tratat ca un nebun, la inceput Dienach nu si-a povestit nimanui povestea sa. La varsta de 36 de ani, cu o stare de sanatate foarte delicata dupa revenirea din coma, Dienach s-a mutat in Grecia in toamna anului 1922, deoarece spera ca o clima mai blanda sa-i imbunatateasca calitatea vietii sale. Odata ajuns acolo, el a profitat de oportunitatea de a-si exersa profesia si de a preda limba germana intr-o universitate. Aici l-a intalnit pe studentul George Papahatzis, care mai tarziu va deveni vicepresedinte al Consiliului National al Greciei, membru fondator al Societatii Filosofice si un francmason de rang inalt.

Dupa doi ani, vazand ca sanatatea sa s-a inrautatit, profesorul a decis sa se mute din nou, de data aceasta in Italia. Dar inainte de a pleca, el i-a incredintat studentului sau preferat, Papahatzis, o servieta plina de note, indemnandu-l sa le citeasca in viitor. La putin timp dupa aceea, in 1924, Dienach a murit de tuberculoza.

George Papahatzis a tradus treptat notele lui Dienach pe o perioada de 14 ani – intre 1926 si 1940. Initial, el credea ca profesorul sau a scris un roman ciudat, dar, citind tot mai mult, si-a dat seama ca ceea ce traducea erau de fapt amintirile personale al profesorului sau. Cel de-al doilea razboi mondial si razboiul civil din Grecia l-au determinat pe Papahatzis sa abandoneze temporar traducerea notelor. Mai tarziu, din 1952 pana in 1966, a incercat sa dea de rudele profesorului tarziu, chiar calatorind in Elvetia de 12 ori. Cautarile lui au esuat, asa ca a concluzionat ca Dienach si-a schimbat numele de familie cand a ajuns in Grecia, o tara care tocmai luptase impotriva germanilor.

Odata ce traducerea cronicilor a fost terminata, Papahatzis a oferit rezultatul unui cerc inchis de francmasoni. Scrierile au fost considerate de societatea secreta ca fiind de mare importanta pentru viitorul umanitatii. Pana in 1972, notele traduse ale lui Dienach erau disponibile in cercurile restranse ale francmasoneriei. Cu toate acestea, George Papahatzis si-a luat inima in dinti si, in 1972, in timpul dictaturii din Grecia, a publicat paginile cronicilor lui Dienach, lucru care i-a adus multe probleme. El si-a pierdut slujba, a fost acuzat de a fi eretic al Bisericii si de cele mai multe copii ale cartii au disparut repede. Fara a renunta, masonul rebel a facut o alta incercare ca aceste cronici sa fie din nou publicate in 1979, cand Grecia se indrepta spre democratie. Fara noroc, rezultatul a fost similar si cartile au disparut din nou. Astazi, 40 de ani mai tarziu, gratie Internetului, cartea a reusit sa fie tradusa si publicata si in limba engleza.

Dar, cum va arata lumea in secolul al 40-lea? Fara autoritati politice, autoritati religioase sau alte autoritati de aplicare a legii. Nu exista segregari, nici saracie si nici infractiuni. Artele vor fi tema proeminenta a vietii umane: muzica, sculptara, pictura, literatura, teatru. O speranta a unui viitor frumos pentru generatiile care vor veni dupa noi…

Leave a Reply