Coada calului: cea mai buna planta medicinala pentru tratamentul naturist al bolilor de rinichi

In medicina populara, coada calului este o planta medicinala foarte apreciata inca din timpuri indepartate, in special datorita fortei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) si a reusitelor in cazul bolilor renale si vezicale grave. Totusi, ea a fost data uitarii in decursul vremurilor.

Toti oamenii, incepand de la o oarecare varsta, ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca cu ceai de coada calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea.

In cazul racelilor vezicale si al durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o infuzie de coada calului, ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vezicii, invelindu-se bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetand aceasta procedura de cateva ori, se produce o disparitie treptata a raului. Batranii care deodata nu mai pot urina si se zvarcolesc de durere, intrucat urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura, sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de coada calului, fara ca medicul sa-i sondeze.

In cazul nisipului la rinichi, al calculului renal si vezical (pietrei la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada calului, consumandu-se in acelasi timp ceai cald de coada calului in inghitituri mici si tinandu-si urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori.

In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei. Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada calului este un mijloc excelent atat intern cat si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare.

O singura baie de sezut cu coada calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in nefrita. Pentru aceasta se foloseste – deci numai ca uz extern – coada calului cea inalta, care are niste tulpini de grosimea degetului, creste in campiile mlastinoase si pasunile alpine si care aduce o usurare in cazul acestor maladii.

Marele medic german, dr. Bohn, lauda coada calului si puterile sale: „Pe de o parte, coada calului este un mijloc impotriva hemoragiilor, pe de alta – si aceasta in masura cea mai mare – un leac pentru rinichi. Dupa consumul infuziei de coada calului, se elimina cu usurinta si din abundenta o urina inchisa la culoare”.

Cand niciun alt mijloc diuretic nu-si mai face efectul, se dau deoparte toate celelalte ceaiuri de plante si se beau 4-5 zile (in cazuri rebele pana la 6 zile) in sir cate 5-6 cesti cu ceai de coada calului, dar numai in inghitituri mici, repartizate pe parcursul intregii zile. Practica arata ca in cele mai multe cazuri urina se va elimina.

In cazul unor eruptii cutanate (de piele) insotite de mancarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si compresele cu infuzie de coada calului. Spalaturile si baile cu coada calului sunt de folos si in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor canceroase, al fistulelor si al altor eczeme. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in carpe.

Pentru a combate hemoroizii durerosi si nodulii hemoroidali, se aplica un terci de plante proaspete, care se face astfel: se spala coada calului proaspata si se faramiteaza bine pe un fund de lemn pana se formeaza un terci.

In hemoragii nazale continue, se pune o compresa cu infuzie racita de coada calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta in hemoragiile pulmonare, in metroragii (hemoragii uterine neregulate), in hemoragiile stomacale si ale hemoroizilor. Aici este nevoie, fireste, de un ceai mai concentrat. In mod normal, se calculeaza pentru 1 ceasca (1/4 litru) 1 lingurita cu varf de plante; in cazul hemoroizilor se pun insa 2-3 lingurite cu varf la 1 ceasca. Coada calului ajuta, combinata cu ventrilica, in combaterea arteriosclerozei si a amneziei prin efectul ei depurativ.

Coada calului, amestecata cu sunatoare, si consumata 1-2 cesti pe parcursul zilei, in timp ce seara se mananca hrana solida, ajuta impotriva incontinentei urinare. Se recomanda ca apa de gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sangerari ale gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si gat. Femeile care au scurgeri ar trebui sa faca bai de sezut cu coada calului.

Nu trebuie uitat ca aceasta planta medicinala este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atat in caz de bronsita cronica, cat si in tuberculoza pulmonara. Prin consumul regulat de ceai se obtine o insanatosire a plamanului tuberculos, prin aportul de acid silicic, dar si inlaturarea slabiciunii generale existente in decursul bolii pulmonare.

Moduri de folosire
* Infuzie: 1 lingurita (cu varf) de coada calului la 1 litru de apa – se opareste, se lasa sa stea putin.
* Compresa cu aburi: 2 maini pline de coada calului se pun intr-o sita care se agata peste un recipient cu apa clocotita. Cand plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o panza de in si se aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat cald! A se lasa sa actioneze mai multe ore sau peste noapte.
* Tinctura: 10 grame de coada calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea 14 zile la soare sau alta sursa de caldura. Se agita zilnic!
* Bai de sezut: 100 grame de coada calului se lasa peste noapte in apa rece. In ziua urmatoare, maceratul se infierbinta pana da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute. A nu se sterge dupa baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa acopere rinichii.