Daca vezi ca cineva devine bogat fara s-o merite, nu-l ferici, nu-l invidia, nu crede ca in lumea aceasta se petrece ceva intamplator si fara scop. Adu-ti aminte de parabola bogatului si a lui Lazar din Biblie. Bogatul ajunsese pe crestele bogatiei si desfatarilor, si totodata era sever si lipsit de omenie, mai salbatic chiar decat cainii. Cainilor le era mila de Lazar si-i lingeau ranile care-i acopereau trupul, pe cand bogatul nici firimiturile de la masa lui nu le dadea saracului. Bogatul avea mai mult decat ii trebuia. Lazar nu le avea nici pe cele neaparat necesare, nici macar hrana zilnica. Si desi lupta incontinuu cu foamea si cu boala, nu s-a maniat, nu L-a hulit pe Dumnezeu.
Din ce motiv, omule, bogatia ti se pare lucru important? Neindoielnic pentru ca-ti plac ospetele scumpe, pentru ca simti multumire cand altii te admira si te invidiaza, pentru ca poti cu banii tai sa le faci rau dusmanilor si, in fine, pentru ca toti se tem de tine datorita puterii pe care ti-o da bogatia. Da, din aceste patru motive alergi dupa bani, pentru placere, desfrau, razbunare si frica. Alt motiv nu exista. Caci, de obicei, bogatia nu-l face pe om nici mai intelept, nici mai cuminte, nici mai bun sau de oameni iubitor. Bogatia nu ne poate sadi in suflet nicio virtute. Ci dimpotriva, daca afla acolo unele virtuti, le dezradacineaza, ca sa sadeasca in noi rautatile corespunzatoare.
Ti se pare, asadar, ca bogatia este vrednica de ravnit si de dorit deoarece cultiva in sufletele noastre cele mai mari slabiciuni, deoarece preschimba mania in fapta, deoarece umfla baloanele de sapun ale slavei desarte, deoarece trezeste in noi mandria? Tocmai din aceste motive trebuie sa te feresti de ea, neintorcandu-ti nici macar capul ca s-o privesti. Altfel, va trimite sa salasluiasca in inima ta cateva fiare salbatice si infricosatoare, care vor deveni pricina de pierdere a oricarei cinstiri. Si infatisandu-ti necinstirea ca pe cinstire, va reusi sa te insele, precum desfranatele urate, care isi infrumuseteaza fata spoindu-se cu rujuri si vopsele si ii inseala pe barbati.
Asadar tu, bogatule, nu te amagi de lingusirile si zambetele celorlalti. Ei se poarta asa fie de teama, fie din interes personal. Daca ai putea sa cercetezi adancurile inimilor celor care te lingusesc, ai vedea ca in launtrul lor te osandesc, te injura, te urasc mai mult chiar si decat cei mai rai dusmani ai tai. Si daca vreodata situatia se va schimba, daca-ti vei pierde bogatia, atunci mastile vor cadea. Atunci se va intampla ca si cu desfranatele, cand se demachiaza. Atunci vei vedea limpede fetele acelora care mai inainte te linguseau. Atunci vei intelege ca simteau pentru tine nu pretuire ci nesocotire, nu admiratie ci invidie, nu iubire ci ura.
Asa cum omul este zadarnic, trecator si muritor, la fel este si bogatia. Sau poate ca bogatia este si mai zadarnica. Caci de multe ori nu moare odata cu omul, ci piere inaintea lui. Fiecare din voi cunoaste exemplele atator si atator bogati care au ajuns in saracie. Acestia continua sa traiasca, dar averea lor a pierit. Si macar de-ar fi pierit numai averea, fiindca de obicei il duce la pieire si pe detinatorul ei. N-ar gresi cineva daca ar numi bogatia slujitor nerecunoscator, slujitor ucigas, care-l omoara pe stapanul sau.
Asadar bogatia este un tradator, un fugar si-un ucigas. Atunci cand nu te astepti iti scapa si te paraseste si te distruge. Vrei s-o tii cu adevarat langa tine? N-o ascunde, ci imparte-o saracilor. Bogatia este fiara. Daca e tinuta aproape, pleaca. Daca este risipita, ramane. Risipeste-o ca sa ramana. N-o tine la tine, ca sa nu-ti scape.
Desi toti avem doar foloasele, nimeni nu este stapan pe ceva. Chiar si daca am ramane bogati in toata perioada vietii noastre, cand vom muri, fie ca vrem sau nu, vom incredinta bogatia noastra altora. Goi vom pleca in viata de dincolo, dupa ce pentru cativa ani am fost doar cheltuitori, nu si stapani ai bogatiilor. Stiti cine sunt cu adevarat stapani peste bogatii? Cei care nesocotesc foloasele lor si batjocoresc desfatarile. Cei care-si risipesc banii si-i impart saracilor, ii cheltuiesc cu intelepciune si pleaca din lumea aceasta cu adevarat bogati, bogati in fapte bune si in iubirea si harul lui Dumnezeu. Dar de ce consideri bogatia vrednica de ravnit? De ce-i fericesti pe cei care au bani multi? Care este diferenta dintre bogat si sarac? Nu sunt amandoi oameni?