In anul 1976, Harold Puthoff si Russel Targ, de la Institutul din Stanford, si-au publicat studiile cu privire la fenomenul de transfer de informatie la distanta, avand la baza experiente efectuate in cadrul laboratoarelor de electronica si iotehnologie. Intre altele, au testat cincizeci de subiecti privind capacitatea acestora de a descrie si desena obiective necunoscute, situate la distanta, in timpul vizitarii lor de catre alte persoane. S-a ajuns la concluzia ca memoria si imaginatia bruiaza informatia primita telepatic. S-a emis ipoteza ca aptitudinile testate ar putea avea sediul in emisfera cerebrala dreapta, care ar fi specializata in elaborari spatiale, vorbindu-se de „vizionare la distanta si temporala”.
Au fost cazuri cand informatiile transmise pe canale telepatice au premers chiar inceperea experimentului, ca si cum ar fi venit dintr-un alt spatiu, atemporal, si au fost percepute de receptor ca trecute. S-au facut mai multe experimente, printre care acela de a determina o persoana sa faca miscari de care nu este constienta sau diferite gesturi care sa contravina educatiei sau dorintelor ei.
Unul dintre principiile care sta la baza telepatiei este capacitatea structurilor biologice de a disipa energie. Acest fenomen a fost evidentiat de Ilya Prigojin, care impreuna cu un grup de cercetatori a luat premiul Nobel pentru analiza termodinamica a starilor energetice disipative ale structurilor biologice. Ideea este ca orice organism viu se comporta ca un sistem deschis, facand permanent schimb de energie cu mediul, fie ca este vorba de alimente, apa sau caldura (lumina). In lucrarile lor, cercetatorii rusi de la Novosibirsk (V. Kaznaceev, S.P. Surin, L.P. Mihailova, N.V. Ignatievici) au evidentiat emisia de fotoni ca fiind una dintre activitatile vitale ale organismelor vii. Lumina pare a avea cel mai important rol si in copierea si in transmiterea informatiilor in timpul diviziunii celulare. Corpul uman emite radiatii intre 18-250 fotoni/s/cm patrat, in spectrul UV, mai crescute in tesuturile in crestere, principiu pe care de altfel se bazeaza si tomografia computerizata.
Au existat mai multe experiente care poarta semnatura cercetatorilor rusi, prin care se demonstra capacitatea unei persoane de a concentra si transmite energie. In principiu, au pus in evidenta capacitatea encefalului de a concentra si focaliza energia disipata de materia vie. G.A. Sergheev si S.P. Saricev au demonstrat ca, sub privirea concentrata a unei femei cu abilitati paranormale – M.S. Kulaghina -, un cord de broasca (care, in mod normal, tinut in ser fiziologic, in afara influentei biofizice externe, mai functioneaza 1,5 -2 ore) a fost oprit in sapte minute. S-a incercat si pe organismul uman, pe cord, dar aparitia tahicardiei a necesitat intreruperea experimentului. Aceasta capacitate de a disipa energia unui om se poate mari chiar de pana la 1000 de ori in conditii de stres, fata de cele obisnuite. Este destul ca sa realizezi ce efect ar avea daca ar fi directionata numai impotriva unui singur om! Modificarile energetice produse de stres au fost evidentiate prin compararea electronografiilor palmei unui individ aflat mai intai in stare de calm, apoi de stres. Initial apare un contur uniform al fondului de densitate luminoasa, reprezentat de emisia de fotoni, pentru ca, in caz de stres, la nivelul falangelor, trei sa capete un fond intunecos, cu o tendinta luminoasa centrifuga a fluxului energetic.
Din punct de vedere energetic, in ceea ce priveste telepatia, puterea de emisie este data de campul de emisie corespunzator chakrei gatului, iar cea de receptie de cel corespunzator celui de-al treilea ochi. Aceasta este teoria, in realitate folosim intreg campul, cu toate formele de energie pe care le detine. Fiecare om are o energie proprie, care este data de mai multi factori, cum ar fi: alimentatia (vegetarienii au vibratia mai inalta), rugaciunea (cei care se roaga, calugarii, au vibratia mai inalta), profesia (medicii, practicantii de Reiki au o vibratie mai inalta, in timp ce boxerii, practicantii de arte martiale au vibratie mai joasa) etc. Exista astfel mai multe niveluri energetice, iar telepatia apare intre persoane care au vibratie asemanatoare.
Un rol important in telepatie il au subpersonalitatile unui individ; ele sunt fie native (cazul geniilor care primesc ca inger pazitor un spirit deosebit, ca merit pentru o viata anterioara dedicata intr-un fel sau altul oamenilor), fie dobandite, cum ar fi cele ale meseriilor. Aceste subpersonalitati pot fi forme gandite, ceva asemanator unui program care se deruleaza sau intervine in momentul in care este nevoie de el, sau spirite care, dintr-un motiv sau altul, au primit misiunea de a avea grija de omul respectiv. Cand un individ a practicat mai multe meserii, invata mai multe din domenii diferite, primeste aceste subpersonalitati, care uneori pot intra in dezacord, ducand la ceea ce se numeste in limbaj psihiatric, schizofrenia. Nu este propriu-zis o boala; acest om poate, ajutat sau nu, sa ajunga la un consens cu propriile personalitati si sa devina un geniu sau un bun parapsiholog.
La nivel energetic stabilirea unui contact telepatic nu are loc numai la nivelul chakrei celui de-al treilea ochi. Diferenta de vibratie poate face ca racordul energetic sa se faca oriunde in camp pentru a se deplasa apoi pe meridianele energetice pana la sinele individului (sarpele Kundalini).
Telepatia ca proces psihic este importanta, pentru ca pe ea se bazeaza atacul psihic. Ea sta la baza vindecarilor de la distanta, a contactului cu divinitatea, dar si a magiei voodoo sau hipnozei. Ea este un instrument care nu este nici bun, nici rau in sine, dar il intrebuintam, facandu-ne responsabili de efectele ei. Orice gand pe care il emitem se pastreaza in subconstientul colectiv pentru ca, la un moment dat, sa prinda viata!
S-a demonstrat experimental ca transmiterea telepatica a informatiilor nu este un fenomen de natura electromagnetica, intrucat efectul nu scade ca in cazul undelor. Telepatia se poate face pe doua cai, fie prin dimensiunea noastra, fie prin cea atemporala. In cazul primeia exista consum de energie si deci o distanta mai mare necesita o energie mai mare. in cea de a doua, prin deschiderea unei dimensiuni, se sunteaza distanta (ca si cum l-as aduce pe receptor in apropiere), consumul de energie practic nu exista si informatia se transmite instantaneu (functioneaza mai bine in cazul in care cei doi, transmitator si receptor, sunt compatibili energetic, acest lucru fiind mai frecvent la soti, altfel se pierde timp si energie prin canalele energetice).
Comunicarea telepatica se poate face in doua moduri.
1) Direct pe calea constient-constient. Este o varianta frecvent intalnita (asa-zisii paranormali care au o mai mare sensibilitate mentala). Principiul pe care se bazeaza este cel al biotransferului. Un gand trece pur si simplu prin campul acestora, impresionand chakra, fara a ajunge sa treaca prin subconstient, pe la Sinele receptorului. Persoanele cu o asemenea sensibilitate, fara sa stie ca dintr-un anumit punct de vedere este o binecuvantare, pot „sa auda voci” si ei sunt categorisiti ca aflati in mijlocul nebuniei, dar acolo au fost toti marii initiati.
Oamenii obisnuiti, cu vibratie joasa, pot sa se deschida catre reziduuri energetice, spre gandurile criminalilor, sinucigasilor sau violatorilor. Aceste ramasite de ganduri raman in componenta aurei pamantului, afectand viata la toate si pe fiecare dintre nivelurile ei. Ca manifestare sunt mai frecvente la campie decat la munte, de aceea trecerea la un grad superior de evolutie spirituala se poate face cu mai putine „obstacole” prin meditatie la munte.
Pentru a practica telepatia pe calea constient-constient, oamenii nu trebuie sa realizeze ca sunt vesnici sau sa perceapa existenta acelui sarpe care ii reprezinta, dar evolutia lor spirituala se poate face mai repede pentru ca, o data intrati in lumea gandului, atractia spre ea duce inevitabil la lumea spirituala. Un maestru indian yoghin facea urmatoarea afirmatie: „Daca vrei sa intri in lumea spirituala, trebuie sa o iei in sens invers gandului!”
2) A doua posibilitate de comunicare telepatica ar putea fi descrisa de relatia (constient1-sine1)-(sine2-constient2); in acest caz ambii, emitator si receptor trebuie sa aiba mintea unita cu „mintea coborata in inima” cum sugestiv o prezinta doctrina ortodoxa. Transmitatorul isi indreapta atentia nu asupra receptorului, ci spre subconstientul propriu, unde mintea se intalneste cu Sinele (in cazul in care ar fi reusit sa-si uneasca constientul cu Sinele). In acel moment, rememorand chipul persoanei respective, se racordeaza Sinelui ei. Daca si aceasta are legatura constienta cu Sinele, va percepe chipul emitatorului suprapunandu-se cu imaginea ochilor fizic, din acel moment si va sti tot ceea ce gandeste.
Avantajul acestei metode este ca se desfasoara intr-o dimensiune unde nu apar interferente care sa perturbe mesajele. Aici, gandurile care apar nu mai sunt doar informatii, ci capata chip sau forme dintre cele mai diverse: de la orori pana la lucruri sublime. In crestinism unirea mintii cu inima se face prin metoda isihasta, adica prin concentrarea pe chakra inimii si patrunderea prin ea in alta dimensiune a spiritului unde nu te vezi pe tine, ci devii tu un intreg. Este momentul in care sarpele isi inghite coada si inseamna ca ai capatat iertarea divina. Ciclul reincarnarilor ajunge la sfarsit, iar ceea ce trebuie sa faci, ca o mare responsabilitate, este sa ai grija de ceilalti – lucru care de multe ori se dovedeste mai greu decat propria sa mantuire.
In anul 1976, Harold Puthoff si Russel Targ, de la Institutul din Stanford, si-au publicat studiile cu privire la fenomenul de transfer de informatie la distanta, avand la baza experiente efectuate in cadrul laboratoarelor de electronica si iotehnologie. Intre altele, au testat cincizeci de subiecti privind capacitatea acestora de a descrie si desena obiective necunoscute, situate la distanta, in timpul vizitarii lor de catre alte persoane. S-a ajuns la concluzia ca memoria si imaginatia bruiaza informatia primita telepatic. S-a emis ipoteza ca aptitudinile testate ar putea avea sediul in emisfera cerebrala dreapta, care ar fi specializata in elaborari spatiale, vorbindu-se de „vizionare la distanta si temporala”.
