La tigani se fac multe papusi magice. Se infig ace in ele si se pun sub poarta dusmanului. Nu exista nici protectie, nici leac impotriva acestui tip de vraja. Toata lumea stie cum se fac aceste papusi, dar ele nu sunt eficiente decat daca blestemul este rostit deasupra lor de o femeie care stie sa faca farmece. Cel care gaseste sub poarta o asemenea papusa este convins ca se va imbolnavi, ba chiar ar putea sa moara. Forta psihologica a acestei vraji este atat de mare, incat adesea se poate produce un accident.
Aceste papusi pot si sa vindece. In acest caz, ele au o forma speciala, de stea, si nu sunt intepate cu ace. Cine arunca blestemul pronunta, in locul blestemului, urmatoarea fraza: „Fie ca boala sa ramana in iarba sau in copac!” Duce apoi papusa la o rascruce, dupa ce scuipa in cele patru directii, pentru ca aceia care trec pe acolo sa ia boala „clientului” sau, care astfel se poate vindeca.
Tiganilor cohani sunt cei carora le revine „privilegiul” de a practica magia neagra. Actiunile distrugatoare ale lor sunt intotdeauna temute si redutabile. Ierburi smulse de la o rascruce de drumuri si asezate sub pragul cuiva, o figurina in care infige un ac, fire de par care apartin victimei, fierte, vor atrage asupra acesteia mari nenorociri. Tiganii cohani pot sa arunce un blestem in anumite zile, in timpul postului, gandindu-se intens la dusman, care se imbolnaveste, cel mai adesea de o boala de piele. Un alt ritual poate inlocui actul magic, de exemplu daca arunci sare in foc in timp ce rostesti urmatoarele vorbe: „Trupul tau sa se acopere de atatea basici cate fire de sare arunc eu in foc!”
Otrava este un alt mijloc. Produsele naturale cunoscute de tigani nu au antidot si nu prezinta nicio proprietate nociva atunci cand le examinam; dar ele isi arata proprietatile atunci cand patrund in corp: de exemplu, lungi fibre vegetale care cresc si se atarna de mucoase fac ca moartea sa survina in doua saptamani. Este posibil ca magia sa fie de ajuns: un individ care este vizat se simte otravit, chiar daca nu a inghitit nimic, si incetul cu incetul piere.
O persoana care are darul de a blestema sau de a vindeca nu este numita niciodata „vrajitoare”, ci „femeie care arunca blesteme”.
Un blestem foarte eficient consista in a ingropa in curtea dusmanului, sau aproape de casa lui un obiect care a apartinut unui mort sau a varsa pe pragul usii apa cu care a fost spalat mortul. In acelasi fel un bolnav isi poate atarna hainele de un copac care creste intr-un loc de pelerinaj. Boala se va transmite de la el la copac, si omul se va vindeca. Diferenta intre cele doua vraji este ca primul ritual aduce boala, in vreme ce al doilea vindeca, fara sa faca rau altcuiva.