Pasare nemuritoare in mitologia universala, frecventa in arte, din Japonia pana in Grecia. Grecii credeau ca ea se nastea in Arabia o data la cinci sute de ani si venea in Grecia sa-si ingroape parintii imbalsamati in mirt. Un mit mai cunoscut spune ca Pasarea Phoenix (care este totdeauna singura) nu avea nici pereche, nici pui, dar reintinerea la fiecare doua sute cincizeci, sau la fiecare cinci sute de ani intr-un foc aprins de soarele care apunea, cu mirodenii si ierburi in rugul funerar.
Herodot a vazut o pasare Phoenix in Egipt, cocotata pe un curmal. Penajul ei era rosu aprins si auriu; era mai mare decat un fazan sau chiar decat un paun; avea coada la fel de colorata si o pana de aur care ii asigura stapanului bogatie, casatorie fericita si viata indelungata. Tineri eroi si-au irosit ani din viata cautand aceasta pasare.
In literatura persana, Pasarea Phoenix (Simurgh sau anqd) era cunoscuta in Avesta ca Saena Meregha, paunul dragon. Era simbolul sufletului omenesc inainte de nastere (fravasha), care era ademenit prin momeala placerilor carnii sa intre in colivia vietii pamantului. Aceasta momeala era vazuta ca fructul placerii pamantene, pe care sarpele i l-a dat Evei si cu care ea l-a sedus pe Adam cand erau inca in Paradis.
In traditia islamica, acest fruct era reprezentat de graunte, care au ispitit si pasarile din Paradis, inclusiv pe Pasarea Phoenix, sa intre in colivia vietii. Poetul persan adauga: „Chiar daca colivia este facuta din aur, pasarea dinauntru vrea sa scape.”
In literatura persana medie, Pasarea Phoenix (senmuro sau seymorg) era asociata cu Pomul vietii si cu misteriosul Lac Varkas. Ea isi avea cuibul in „copacul medicinei”, potrivit acestor texte, van-i-yutbes, care producea nenumarate seminte. Cand Pasarea Phoenix se cocota pe ramurile lui, acesta isi scutura semintele pe pamant.
Oul a fost comparat de poetul Rumi cu viata pamanteasca. Pasarea din interiorul lui vrea sa scape. Pentru mistici, Pasarea Phoenix era imaginea sufletului care tanjeste sa se intoarca la locul pasnic din Paradis sau sa se ridice la flacarile reintineririi, adica unirea cu sufletul divin pentru vesnicie.
Comentariile sunt închise.