Hidromancia: arta de a prezice viitorul cu ajutorul apei

Originea acestei practici este atribuita persilor. Exista mai multe metode:

1. Cand dupa anumite invocatii si alte ceremonii magice se observa ca pe apa sunt scrise numele persoanelor sau lucrurilor pe care doresti sa le cunosti,  aceste  nume  vor fi   scrise  pe dos.

2. Se foloseste un vas plin cu apa si un inel suspendat de un fir, cu care se loveste de mai multe ori marginea vasului.

3. Se arunca succesiv, la scurte intervale, trei pietricele intr-o apa linistita si statuta. Cercurile care se formeaza la suprafata si punctele de intersectie sunt indicii pentru preziceri.

4. Se examineaza atent miscarile si agitatiile valurilor marii.  Sicilienii si eubeenii  se dedicau  cu  predilectie acestei  superstitii. Unii crestini orientali au chiar obiceiul sa boteze in fiecare an marea, ca pe o fiinta vie si cu ratiune.

5. Se pot obtine preziceri din culoarea apei si din figurile care se pot contura la suprafata ei. Astfel s-a intamplat, dupa opinia lui Varron, ca la Roma s-a aflat care va fi solutia pentru a iesi din razboiul cu Mithridate. Anumite rauri sau fantani erau considerate in antichitate mai potrivite decat altele pentru asemenea operatiuni

6. Tot printr-o astfel de practica vechii germani isi lamureau banuielile legate de infidelitatea femeilor: ei aruncau in Rhin copiii nou nascuti, daca inotau, insemna ca sunt legitimi, iar daca se duceau  la fund insemna ca sunt bastarzi.

7. Se umplea o cana cu apa si, dupa ce se pronuntau anumite cuvinte, se observa daca apa clocotea sau dadea afara din cana.

8.  Se punea apa intr-un vas de sticla sau de cristal, apoi se adauga o picatura de ulei, omul imaginindu-si ca vede in apa, ca intr-o oglinda, ceea ce-si doreste  sa afle.

9. Femeile germane practicau un al noualea fel din aceasta metoda: ele examinau cursul si  zgomotul pe care-l faceau apele fluviului in bulboanele si vartejurile care se formau, pentru a ghici viitorul  lor.

In  sfirsit, putem sa ne mai referim la hidromancie ca la o superstitie care a fost multa vreme practicata in Italia. Cand niste persoane erau banuite de furt, i se scria fiecaruia numele pe o pietricica, aruncata apoi in apa. Aceasta practica s-a reinnoit la grecii moderni, la izvoarele Parnasului si ale Pindului, apa sfintita fiind denumita de crestini «agheasma». Daca nu se mai intreaba soarta ascultand murmurul apelor, ca la fantana lui Focide, se crede, in schimb, ca daca se bea aceasta apa in zilele de panegiric consacrate de biserica, omul se va tamadui de boli.