Fatalismul este doctrina a celor ce recunosc existenta destinului inevitabil. Daca cineva intalneste un hot, fatalistii spun ca acesta i-a fost destinul, sa fie ucis de un hot. Aceasta mentalitate a supus calatorul uneltei ucigase a hotului si i-a acordat acestuia, cu multa vreme inainte, gandul si puterea de a avea, la timpul hotarat, vointa si forta de a-l ucide pe calator. Si daca cineva e strivit de un zid, acesta cade pentru ca destinul a hotarat ca acel om sa fie acoperit de ruinele casei sale… Mai degraba spunem ca a pierit sub ruine pentru ca s-a daramat zidul. Unde ar fi libertatea omului, daca ii e imposibil sa evite fatalitatea oarba, destinul inevitabil? De ce sa cautam sanatatea, functiile, virtutea, daca ceea ce trebuie sa devenim este determinat?
Aceasta doctrina este ingrozitor de falsa si periculoasa. Exista ceva mai liber decat a te casatori, a duce un anume fel de viata? Exista ceva mai intamplator ca a pieri de sabie, a te ineca, a fi bolnav? Cersetorii care se mutileaza, nebunii care se sinucid, cei care se arunca in tot felul de excese, nu o fac din propria vointa? Omul virtuos, care ajunge sa-si invinga pornirile prin mari eforturi, nu mai are nevoie de a se educa in directia binelui, pentru ca el nu poate deveni vicios? Atunci e inutil sa credem in Cel Etern si sa ne temem de el daca e fara putere, daca aceasta putere e supusa destinului, daca el nu poate schimba ceea ce e imuabil in noi.
Omul se poate deda la orice crima, fara ca Dumnezeu sa aiba dreptul sa-i ceara socoteala de purtarea lui: are drept scuza fatalitatea. Trebuie chiar sa iertam si sa-i plangem pe ucigasi si pe hoti si sa incetam sa-i admiram pe oamenii buni, pentru ca primii urmeaza poruncile cerului atunci cand comit ticalosii si pentru ca ceilalti nu au meritul unor actiuni pozitive pe care sunt constransi sa le faca. Degeaba fatalistii ne vor striga ca, deoarece Dumnezeu stie tot, evenimentele trebuie fixate, sigure si inevitabile, caci, altfel, nu le va mai sti deloc… Cine le-a spus lor ca Dumnezeu doreste sa stie totul? Acordand muritorilor liberul arbitru si drept conduita ratiunea, el a supus evenimentele si pasiunile omului si nu pe om pasiunilor si evenimentelor.
Fatalismul este doctrina a celor ce recunosc existenta destinului inevitabil. Daca cineva intalneste un hot, fatalistii spun ca acesta i-a fost destinul, sa fie ucis de un hot. Aceasta mentalitate a supus calatorul uneltei ucigase a hotului si i-a acordat acestuia, cu multa vreme inainte, gandul si puterea de a avea, la timpul hotarat, vointa si forta de a-l ucide pe calator. Si daca cineva e strivit de un zid, acesta cade pentru ca destinul a hotarat ca acel om sa fie acoperit de ruinele casei sale… Mai degraba spunem ca a pierit sub ruine pentru ca s-a daramat zidul. Unde ar fi libertatea omului, daca ii e imposibil sa evite fatalitatea oarba, destinul inevitabil? De ce sa cautam sanatatea, functiile, virtutea, daca ceea ce trebuie sa devenim este determinat?
