Blestemele aducatoare de moarte nu par sa difere mult de la continent la continent. Din Kenya pana in estul Africii este binecunoscuta istorisirea inregistrata de psihiatrul dr. John C. Barker si in care este vorba despre un administrator de la un centru medical. Administratorul aflase ca un functionar de la o clinica tutelara vindea proviziile spitalului pentru a obtine un profit personal si l-a disciplinat pe faptas, dar curand dupa aceea s-a trezit vrajit. El s-a plans unui doctor al clinicii ca se simte slabit. Doctorul n-a avut ce sa-i faca pana ce, intr-o zi, victima a venit la el cu un morman de bete si frunze.
„Si m-a informat ca aceasta era vraja si, daca mormanul ar fi a fost desfacut, in el ar fi fost gasit un anume obiect care, la un moment dat, facuse parte din trupul sau: par, unghii sau chiar vreun dinte extras mai demult. Gramajoara fusese gasita la intrarea in coliba sa. Si de cate ori trecea pe langa ea, vraja isi exercita influenta malefica”.
Barker nu ne descrie ce anume parte a trupului se afla in morman, ci ne spune cum a chemat toti functionarii de la clinicile din responsabilitatea sa, si cum mai intai i-a amenintat, apoi i-a rugat, dar fara niciun rezultat. Asa ca s-a dus la dispensarul lui, unde a preparat o potiune scarboasa si urat mirositoare, dar nedaunatoare. Le-a spus apoi functionarilor ca trebuie sa inghita acea doctorie. Inocentii nu vor avea de suferit, dar cel vinovat va cadea pe jos, mort. Doar un singur om a refuzat sa inghita medicamentul. „Si atunci i-am spus ca-l voi forta sa inghita doctoria, ceea ce-l va ucide”.
Atunci, omul a marturisit. I s-au dat 24 de ore sa aranjeze cu vraciul pe care-l angajase ca sa inlature vraja. Dupa aceea, victima, care fusese din ce in ce mai slabita, a inceput sa-si revina si s-a insanatosit repede.