Blesteme orientale

samanUn pas urias in cealalta parte a lumii ne duce in Orientul Indepartat si Pacific, unde, din India in Japonia si din Polinezia in Australia, exista multe istorisiri despre blesteme si tabuuri; in multe cazuri s-a dovedit puterea acestora dincolo de orice indoiala.

Cum e sa fii blestemat de un saman

In Australia, dr. Herbert Basedow a vazut „osul” – unui om i s-a aratat un os, ceea ce insemna ca i se apropie moartea. El sta inspaimintat, cu ochii fixati pe maleficul semn si cu mainile ridicate, de parca ar fi vrut sa indeparteze fatidicul fluid pe care-l simte curgandu-i in trup. Obrajii i se albesc si ochii ii devin sticlosi, iar expresia de pe chipul lui se transforma intr-o grimasa. Incearca sa tipe, dar, de obicei, strigatul i se inabuse in gat si face spume la gura. Corpul incepe sa-i tremure si muschii se contracta involuntar. Se clatina in fata si in spate si nu dupa mult timp pare sa lesine, dar apoi se contorsioneaza de parca s-ar afla intr-o cumplita agonie si, acoperindu-si ochii cu miinile, incepe sa geama. Dupa un timp se calmeaza si se taraste in coliba lui. Si, din acel moment incepe sa boleasca, refuza sa manance si se tine departe de treburile zilnice ale tribului. Singurul mod de a scapa de moarte este sa-l convinga pe samanul responsabil sa retraga blestemul.

Rob, ajutorul unui misionar din Queensland, a fost blestemat de Nebo, un vrajitor aborigen. Doctorul S.M. Lambert de la Fundatia Rockefeller l-a examinat pe Rob, gasindu-l, evident, bolnav, dar fara niciun fel de simptome fizice. Lambert si misionarul s-au dus la Nebo si l-au amenintat ca vor opri toate ajutoarele alimentare pentru tribul lui daca blestemul nu va fi ridicat imediat. Nebo s-a intors cu ei si i-a spus lui Rob ca blestemul fusese o greseala. In aceeasi seara Rob si-a revenit si s-a intors la munca. O simpla autosugestie? Dar, doar pentru ca totul se afla numai in minte nu face ca blestemul sa fie mai putin eficient. Chiar din cauza ca totul e in minte poate blestemul sa actioneze si, fara indoiala, mai multe blesteme sunt intarite de teama raspandita de ele. De exemplu, blestemul din Uluru.

Blestemul din Uluru

Uluru este numele oborigen pentru Ayers Rock, un dom oval foarte vechi care se ridica la 300 m deasupra interminabilei campii aride din indepartatele teritorii de nord ale Australiei. Aflat cam la 200 km de Alice Springs, stanca e pozitionata chiar in mijlocul Australiei, este buricul ei geologic. Aborigenii atribuie spirite mai multor zone din Uluru, dar spun ca acestea sunt, in general, prietenoase. Neaga existenta vreunui blestem. Totusi, in ultimul timp, turistii au adus inapoi bucati de piatra luate din Uluru ca suveniruri si i-au rugat pe paznicii parcului national din Alice Springs sa le puna acolo de unde au fost luate, pentru a scapa de ghinionul pe care il provocasera. Au fost aduse cam cate una sau doua pe an, pana ce, in primavara anului 1993, numarul de returnari a sporit brusc.

Un barbat din Arizona a trimis inapoi o piatra insotita de urmatorul bilet: „Va rog s-o puneti la locul ei pentru ca am fost foarte bolnav de cand am luat-o“. El luase piatra de langa locul in care cinci turisti cazusera si murisera in ultimii 15 ani. Iar o femeie din Australia era sigura ca a nascut un copil mort si s-a imbolnavit de diabet deoarece luase o piatra din Uluru in 1968. In astfel de cazuri este posibil ca faptul de a cunoaste blestemul, insotit de sentimentul de vinovatie generat de luarea pietrelor in pofida avertismentului, sa fie suficient in declararea unui ghinion autoindus. Poate.

Statueta de fildes care aduce durerea de dinti

Dar aceasta teorie nu explica insa cazul urmator, care se refera la zeul japonez al norocului, Ho-Tei. Precum a descris in cartea lui Am ratacit impreuna, in 1928, C.J. Lambert si sotia lui, Marie, au vazut o statueta a lui Ho-Tei intr-o consignatie din Kobe. Era din fildes, dar i-a costat o nimica toata. Cand au plecat la Manila in ziua urmatoare, pe doamna Lambert a apucat-o o durere infioratoare de dinti, care a tinut-o cele doua saptamani ale calatoriei. Plecand spre Australia, statueta era in bagajul domnului Lambert si, de data aceasta, pe el l-au durut dintii.

In Sydney, pe cand bagajele erau in vama, durerea s-a oprit, dar a inceput iar cand si-au luat bagajele in cabina, dar s-a oprit cand bagajele au fost duse in cala. In SUA, el l-a dat pe Ho-Tei mamei sale. Si pe ea a apucat-o durerea de dinti, pana ce le-a inapoiat statueta. Abia atunci au inceput sa se intrebe daca nu cumva aceasta era de vina. Au aflat ca era facuta din partea de baza a unui colt de elefant, vazandu-se o mica gaura in locul de intrare a nervului.