Anumite cristale, in special cuartul, pot transforma presiunea mecanica in energie electrica (cum este in cazul dozei de la pick-up) sau in vibratii mecanice (ca in cazul castilor). Un cercetator in domeniu, pe nume Oldfield, crede ca pietrele semipretioase si cristalele pot fi folosite pentru transformarea energiilor obisnuite in energii mai subtile, deoarece sunt „foarte sensibile la cea mai mica influenta interna sau externa” si au reactii prestabilite la stimulii electromagnetici.
Cristalele par sa copieze „forma ondulatorie” a unui individ. Multe au reactii specifice la forme de energie cum ar fi electricitatea, caldura, lumina, presiunea, sunetul, razele gamma, microundele, bioelectricitatea si chiar constiinta sau gandurile. Structurile reticulare ale cristalelor vibreaza ca raspuns la acesti stimuli si pot amplifica anumite armonice. Acest lucru sta la baza terapiei cu electrocristale, in cadrul careia un cristal primeste un semnal corect, sanatos, de la o celula si il transmite mai departe, contracarand efectul celulelor bolnave, „dezacordate”.
Oldfield sugereaza ca monumentele antice au proprietati geomagnetice. Este „incontestabil ca stramosii nostri utilizau anumite proprietati unice ale cristalelor si pietrelor aflate in conexiune cu magnetismul”. El afirma ca in anul 1600 i.Hr., un scrib egiptean facea recomandari privind tratarea bolilor cu ajutorul cristalelor. In conceptia egiptenilor, daca purtai cristale, orice boala ai fi avut trecea din organismul tau prin acestea si era astfel eliminata.