Geniile lumii, ca Mozart sau Tesla, sunt reincarnari ale atlantilor sau fiinte solare?

Cand, unde si din ce parinti apar geniile? Nici teoria traditionala a reincarnarii, nici antroposofia lui Steiner si nicio alta conceptie nu au acest dar al anticiparii. Mozart a fost al saptelea copil si multi dintre vecinii familiei nevoiase a lui Leopold Mozart vorbeau la 27 ianuarie 1756 despre o „noua pacoste”. Nimic parapsihologic in jurul acestei nasteri, niciun vis premonitoriu, nicio ghicitoare sau un astrolog n-au avut nimic de spus, nicio presimtire a mamei, nicio viziune a cuiva din anturaj. Geniul s-a nascut greu, a fost nedorit, a suferit persecutii, dar borna de hotar a muzicii baroce a spart-o jucandu-se cu armonia si contrapunctul…

Autori celebri au spus ca Mozart este reincarnarea unui spirit elevat dar anonim, care a strans in viata anterioara energii superioare nemanifestate si care au „explorat” prin karma (cauza) si dharma (efectul). O entitate suprema nedefinibila a decis (poate programat) exteriorizarea plenara a puterilor (energiilor) acumulate anterior, in Mozart. Este o ipoteza, este o explicatie care ne convine pentru ca alta nu avem la indemina si nu ne place sa parem in fata propriei persoane drept ignoranti?

Faptul ca unii semeni ai nostri sunt unici (sinonimici cu geniul) nu contrazice teoriile astralitatii si metempsihozei, dimpotriva, confirma unele teze ale devenirii omului, ale tendintei inexorabile spre perfectiune (cu nuante divine). Dar contrazice flagrant o lege formala, aceea a statisticii. Populatia globului este in continua crestere, ceea ce nu are drept corolar cresterea numarului de genii. Ocultismul impenetrabil al legilor reincarnarii (vazuta ascendent prin purificare astrala si descendent prin impurificare materiala) exclude orice pariu cu genialitatea. Fie ca geniile se numesc fiinte solare (conform lui Steiner), fie ca se numesc reincarnari ale atlantilor (conform lui Edgar Саусе), aparitia lor este imprevizibila la nastere, ca dupa moarte sa fie considerata normala…